Sign In
Create Account
Membru
Tara in care este inregistrat: Rusia
Inaltime: masculi minim 65 cm , femele minim 62 cm
Greutate: 50-80 kg
Culoarea parului:gri in diverse nuante, cu “ape” care sunt, de obicei, in tonuri mai deschise sau aproape roscate. De asemenea coloritul de baza poate fi roscat-ruginiu, culoarea spicului de grau, bej-galbui, pamantiu, alb. Aceste culori de fond pot fi tigrate, sau cu pete, albul poate fi presarat cu stropi sau pete de culoare inchisa.
Caracteristici:
Caine de talie media spre mare, cu o constructie aproape masiva, robust, chiar masiv, cu musculatura bine dezoltata si o statura masiva. Indice deformat: lungimea corpului x 100 / impartimea la greaban = 102 –108. Principalele zone unde se afla efective importante de Ciobanesti Caucazieni sunt Giorgia, Armenia, Azerbaigjan, republicile autohtone, Kabardino – Balkaria, Daghestan si Kalmukia, zonele de stepa din Caucazul de Nord si imprejurimile regiunilor Astrakhan. In Transcaucazia, tipul constitutional este mai masiv, in timp ce regiunile de stepa Ciobanestii Caucazieni sunt ceva mai usori, inalti pe picioare si, deseori, au parul mai scurt.
Are mers degajat cu pas regulat. Alura caracteristica este trapul scurt care la viteza mai mare de deplasare se transforma de obicei intr-un galop oarecum greoi. In miscare membrele trebuie sa se miste in planuri verticale, cu doar o usoara acoperire a posterioarelor de linie mediana. Articulatiile membrelor luceraza usor, fara rigiditate. In miscare, spatele si zona renala sunt elastice. La trap crupa si greabanul trebuie sa se afle pe acelasi nivel.
Parul de acoperire are firul drept si gros, subparul este foarte abundent si are o culoare mai deschisa. Pe cap si pe fata anterioara a membrelor, parul este bine culcat pe piele si mai scurt. In functie de par se distinct trei tipuri ale Ciobanescului Caucazian:
Cu par lung : parul de acoperire este mai lung, formand un guler abundent pe gat si franjuri si pantaloni pe fetele posterioare ale membrelor. Coada este acoperita uniform cu par des si destul de lung care-i confera aspectul stufos caracteristic.
Cu par scurt: blana deasa, relativ scurta fara sa formeze guler, franjuri, pantaloni si panas.
Par intermediar: par de acoperire lung dar care nu formeaza guler, franjuri, pantaloni si panas.
Dimorfism sexual bine accentuat. Masculii sunt mai puternici si mai masivi, femelele au talia ceva mai mica si o constitutie mai usoara.
Origine:
Ca si in cazul multor rase, absenta unor documente privnd originea Ciobanescului Caucazian lasa loc liber speculatiilor de tot felul. Chinologii occidentali avanseaza ipoteza ca pentru a se obtine aceasta rasa, s-a recurs la incrusisarea unor Mastiffi cu caini nordici de turma de tip Spitz. Pe de-alta parte expertii rusii sustin ca Ciobanescul Caucazian a evoluat prin selectie naturala din Mastiffi aparuti acum peste 2000 de ani in Tibet si adusi in zonele muntoase din Caucaz de catre popoarele asiatice migratoare. Cert este ca Ciobanescul Caucazian pare a fi trait din totdeauna in aceasta zona si el a fost exact ceea ce le trebuie localnicilor: un caine mare si puternic, capabil sa se adapteze unor conditii climaterice foarte variate, avand un foarte puternic instinct de paza - un adevarat dur incoruptibil. Timp de secole, aceasta rasa a fost proape necunoscuta in afara Caucazului si abia in 1930 au aparut in Europa Occidentala primele exemplare la o expozitie in Germania. Obsevand calitatile exceptionale ale rasei, Armata Sovietica a introdus Ciobanescul Caucazian in randul cainilor de serviciu, folosindu-l atat in razboaie, cat si in timp de pace la paza diverselor obiective militare sau economice si daca este sa dam crezare zvonurilor chiar si la paza detinutilor. Cresterea si selectia Ciobanestilor Caucazieni din dotarea armatei, erau responsabilitatea faimoaselor canise Steaua Rosie, unde s-au nascut multi dintre stramosii campionilor actuali. In 1952 chinologii sovietici au divizat rasa in doua tipuri distincte: Transcaucazian Ovtcharka, cu schelet mai greu, mai masiv, tip originar din zonele montane si Caucazian Ovtcharka, tip ceva mai usor, crescut preponderent in regiunile de stepa. Apoi, in 1976 ambele tipuri au fost reclasificate reunite sub aceeasi denumire si acelasi Standard.
Temperament :
In ceea ce priveste comportamentul, este neincrezator fata de persoanele straine, pe care chiar le ataca feroce. In plus, este rezistent, nepretentios, se adapteaza la conditiile climaterici variate, astfel incat e utilizat in aproape toate regiunile fostei Uniuni Sovietice.
Caine activ, cu psihic puternic, echilibrat si calm. Instinct de aparare puternic dezvoltat, ferocitatea si neincrederea lui fata de straini sunt caracteristici.
NU trebuie antrenat pentru paza si atac!
NU trebuie sa va luati un asemnea caine decat daca aveti si timpul si condiþiile materiale si capacitatea psihica si cunostintele necesare pentru a-l creste, întretine si educa în mod corect!
Inaltime: masculi minim 65 cm , femele minim 62 cm
Greutate: 50-80 kg
Culoarea parului:gri in diverse nuante, cu “ape” care sunt, de obicei, in tonuri mai deschise sau aproape roscate. De asemenea coloritul de baza poate fi roscat-ruginiu, culoarea spicului de grau, bej-galbui, pamantiu, alb. Aceste culori de fond pot fi tigrate, sau cu pete, albul poate fi presarat cu stropi sau pete de culoare inchisa.
Caracteristici:
Caine de talie media spre mare, cu o constructie aproape masiva, robust, chiar masiv, cu musculatura bine dezoltata si o statura masiva. Indice deformat: lungimea corpului x 100 / impartimea la greaban = 102 –108. Principalele zone unde se afla efective importante de Ciobanesti Caucazieni sunt Giorgia, Armenia, Azerbaigjan, republicile autohtone, Kabardino – Balkaria, Daghestan si Kalmukia, zonele de stepa din Caucazul de Nord si imprejurimile regiunilor Astrakhan. In Transcaucazia, tipul constitutional este mai masiv, in timp ce regiunile de stepa Ciobanestii Caucazieni sunt ceva mai usori, inalti pe picioare si, deseori, au parul mai scurt.
Are mers degajat cu pas regulat. Alura caracteristica este trapul scurt care la viteza mai mare de deplasare se transforma de obicei intr-un galop oarecum greoi. In miscare membrele trebuie sa se miste in planuri verticale, cu doar o usoara acoperire a posterioarelor de linie mediana. Articulatiile membrelor luceraza usor, fara rigiditate. In miscare, spatele si zona renala sunt elastice. La trap crupa si greabanul trebuie sa se afle pe acelasi nivel.
Parul de acoperire are firul drept si gros, subparul este foarte abundent si are o culoare mai deschisa. Pe cap si pe fata anterioara a membrelor, parul este bine culcat pe piele si mai scurt. In functie de par se distinct trei tipuri ale Ciobanescului Caucazian:
Cu par lung : parul de acoperire este mai lung, formand un guler abundent pe gat si franjuri si pantaloni pe fetele posterioare ale membrelor. Coada este acoperita uniform cu par des si destul de lung care-i confera aspectul stufos caracteristic.
Cu par scurt: blana deasa, relativ scurta fara sa formeze guler, franjuri, pantaloni si panas.
Par intermediar: par de acoperire lung dar care nu formeaza guler, franjuri, pantaloni si panas.
Dimorfism sexual bine accentuat. Masculii sunt mai puternici si mai masivi, femelele au talia ceva mai mica si o constitutie mai usoara.
Origine:
Ca si in cazul multor rase, absenta unor documente privnd originea Ciobanescului Caucazian lasa loc liber speculatiilor de tot felul. Chinologii occidentali avanseaza ipoteza ca pentru a se obtine aceasta rasa, s-a recurs la incrusisarea unor Mastiffi cu caini nordici de turma de tip Spitz. Pe de-alta parte expertii rusii sustin ca Ciobanescul Caucazian a evoluat prin selectie naturala din Mastiffi aparuti acum peste 2000 de ani in Tibet si adusi in zonele muntoase din Caucaz de catre popoarele asiatice migratoare. Cert este ca Ciobanescul Caucazian pare a fi trait din totdeauna in aceasta zona si el a fost exact ceea ce le trebuie localnicilor: un caine mare si puternic, capabil sa se adapteze unor conditii climaterice foarte variate, avand un foarte puternic instinct de paza - un adevarat dur incoruptibil. Timp de secole, aceasta rasa a fost proape necunoscuta in afara Caucazului si abia in 1930 au aparut in Europa Occidentala primele exemplare la o expozitie in Germania. Obsevand calitatile exceptionale ale rasei, Armata Sovietica a introdus Ciobanescul Caucazian in randul cainilor de serviciu, folosindu-l atat in razboaie, cat si in timp de pace la paza diverselor obiective militare sau economice si daca este sa dam crezare zvonurilor chiar si la paza detinutilor. Cresterea si selectia Ciobanestilor Caucazieni din dotarea armatei, erau responsabilitatea faimoaselor canise Steaua Rosie, unde s-au nascut multi dintre stramosii campionilor actuali. In 1952 chinologii sovietici au divizat rasa in doua tipuri distincte: Transcaucazian Ovtcharka, cu schelet mai greu, mai masiv, tip originar din zonele montane si Caucazian Ovtcharka, tip ceva mai usor, crescut preponderent in regiunile de stepa. Apoi, in 1976 ambele tipuri au fost reclasificate reunite sub aceeasi denumire si acelasi Standard.
Temperament :
In ceea ce priveste comportamentul, este neincrezator fata de persoanele straine, pe care chiar le ataca feroce. In plus, este rezistent, nepretentios, se adapteaza la conditiile climaterici variate, astfel incat e utilizat in aproape toate regiunile fostei Uniuni Sovietice.
Caine activ, cu psihic puternic, echilibrat si calm. Instinct de aparare puternic dezvoltat, ferocitatea si neincrederea lui fata de straini sunt caracteristici.
NU trebuie antrenat pentru paza si atac!
NU trebuie sa va luati un asemnea caine decat daca aveti si timpul si condiþiile materiale si capacitatea psihica si cunostintele necesare pentru a-l creste, întretine si educa în mod corect!
Fondator
Membru
